Ieri dimineață a venit Denis lângă mine în pat, s-a lipit de mine și mi-a spus:
“- Mami, aș vrea să stau aici pentru totdeauna”.
Auuuu! M-am topit și o perioadă doar am stat cu această bucurie în suflet, îmbrățișați și fără să ne spunem nimic.
Apoi m-am gândit dacă mesajul lui este mai mult decât o declarație de iubire sau nu. Și m-am gândit și la alte indicii care mi-ar putea atrage atenția din comportamentul lui. Mi-am dat seama că a avut vreo două zile mai agitate, a plâns mai mult și a fost mai nemulțumit. Seara adormea mai greu și ne ținem strâns de gât pentru a nu pleca de lângă el.
Punând cap la cap toate aceste indicii mi-am dat seama că dincolo de această declarație, el încearcă să îmi semnalizeze și nevoia de conectare cu mine.
Într-adevăr am avut o perioadă în care cu greu m-am ținut prezentă psihic lângă ei și am resimțit asta în relația noastră.
Am ales să las deoparte orice altă activitate planificată și să îi ofer un timp de joacă de calitate. Ce înseamnă asta?
Am fost prezentă atât fizic cât și psihic 100% în jocul propus de el. Și așa se face că am început un joc de rol în doi o perioadă, în care eram frați și aveam grijă de o fermă. După o perioadă mi-a propus să îl implicăm în jocul nostru și pe Cezar, fratele lui mai mic pentru că a observat cum ne privește.
“- Hai mami să îl luăm și pe el în joc cred că își dorește. Uite cum se uită”.
A fost un moment în care a dat dovadă de multă empatie pentru 5 ani și tare mândră am fost de el.
Acum eram 3 frați și tare bine ne-am distrat. Ba chiar mai mult într-un moment în care urma să ne punem la culcare mi-a spus că ei doi vor dormi în același pat pentru că se iubesc cel mai mult. Mă iubesc și pe mine dar ei se iubesc mai mult. Încă o dovadă pentru mine că dragostea lor este mare și că frații pot fii prieteni.
De ce vă povestesc toate aceste lucruri?
Pentru că îmi doresc să vă ajut să priviți dincolo de comportamentul și vorbele copiilor. Este simplu să punem etichetă unui copil și este și comod, însă este extrem de toxic pentru el.
Sunt multe situațiile în care privim un copil care își manifestă furia sau frustrarea și suntem tentați să spunem că este răsfățat.
De cele mai multe ori acel copil plânge și se tăvălește pe jos pentru că nu știe cum altfel să facă față acelor emoții. Îl putem ajuta noi oferindu-i un mediu sigur în care să o facă, oferindu-i validare, înțelegere și iubire în momentele în care pare că o merită cel mai puțin. Defat atunci are cea mai mare nevoie.
Învățând să citim semnele transmise de către copiii noștri, vom ști cum să le oferim mai bine iubirea și cum să le îndeplinim eficient nevoile. Aceste aspecte fiind esențiale în dezvoltarea unei relații solide, bazate pe încredere și respect cu copilașii noștri. Putem reuși să observăm aceste semne în momentul în care începem să trăim în momentul prezent. Fiind atenți și la propriile emoții, acceptandu-le și eliberându-ne de ele în afara relației cu copii.
Nu cred că putem reuși să privim degajați un copil care manifestă un comportament dificil, până nu lucrăm mai întâi cu propria persoană. Să aflăm care ne sunt punctele forte și cele slabe. De unde vin emoțiile noastre și cum putem să ne eliberăm de ele în mod sănătos, fără să le proiectăm asupra copiilor. Am scris mai multe despre procesul autocunoașterii aici.
Sunt situații ca cea de care v-am povestit la începutul articolului, în care este nevoie să dăm dovadă de creativitate. Să punem cap la cap “piesele de puzzle” pentru a afla ce dorește copilul să ne transmită.
Nu te speria dacă te simți complet străină de aceste noțiuni și te copleșește. Acceptă acele emoții ca fiind parte din tine. Conștientizarea lor împreună cu dorința de a face lucrurile diferit în relația cu copiii tăi te vor ajuta să te mobilizezi.
Sunt aici dacă ai nevoie de sprijinul meu.
La fel ca și în relația cu noi înșine, și în relația cu copiii vom avea mereu câte ceva de îmbunătățit.
Cum putem face asta? Cu răbdare în primul rând și cu planificare.
Setându-ne obiective pe termen lung și scurt.
Eu spre exemplu pentru anul următor am două obiective pe care mi le-am notat în relația cu ei. Pe termen lung îmi doresc să îi ajut să-și solidifice relația, iar pentru asta am de atins și obiective pe termen scurt. Unul dintre ele este să le ofer zilnic oportunități de joacă în echipă.
Tu ce obiective ți-ai propus în relația cu copiii? Îți ofer ajutorul meu într-un proces de consiliere parentală unu la unu dacă simți că nu ști de unde să începi. Uite aici un link pentru a te înscrie.
Cu căldură,
Mădă
