Venirea pe lume a unui nou membru în familie este un moment de mare bucurie pentru părinți. Desigur, dar cum rămâne cu fratele sau sora mai mare?
Unele veți spune că viața a devenit atât de complicată, cel mare este mereu supărat, plânge, țipă și vă cere să scăpați de ghemotocul care vrea mereu câte ceva.
Altele veți spune … “se bucură foarte mult, adoră bebelușul, si l-a dorit mult”. Să fie oare în totalitate așa? Știe el oare cu adevărat ce înseamnă să fi frate sau soră mai mare? Despre pregătirea primului născut am scris mai multe aici
Faptul că unii copii nu se manifestă prin tantrumuri, nu înseamnă că sunt perfect împăcați cu ideea că au pierdut locul de unic favorit al familiei.
Foarte mulți suferă în tăcere și nici nu știu cum să vă transmită. Aș spune că acei părinți care au copii foarte vocali pot descoperi mult mai ușor suferința prin care trece copilul lor.
Ce puteți face în aceste cazuri?
Iată câteva semne prin care copii încearcă să îți spună cât de greu le este:
- sunt mai mereu triști sau nemulțumiți de tot felul de banalități
- au regresii pe achizițiile deja dobândite: mâmcat, somn, nevoi fiziologice, mers pe jos, solicită tot mai mult prezența părinților în proximitatea lor etc
- au un comportament similar cu cel al bebelușului
Prin TOATE aceste comportamente/reacții copii cer validare, reconfirmare a iubirii, timp doar cu voi.
Aceste regesii pot apărea ori de câte ori copilul “cel mare” își va simți rezervorul emoțional gol. De cele mai multe ori apar la scurt timp după nașterea bebelușului sau când micuțul dobândește noi achiziții (cum ar fii mersul sau vorbitul).
Nu-i așa că sunt tare dragalași cei mici?!!? …”ia uite-l cum merge puiuțul lui mami”, “vaaai dar câte lucruri știe” ….. da este minunat să îi observăm, însă cel mai indicat ar fii să vă spuneți în gând tot ceae ce credeți sau doar atunci când fratele/sora nu sunt prin zonă. Pentru el sau ea DRĂGĂLAȘ = RIVAL = DOAR DACĂ MĂ COMPORT CA EL VOI FI ȘI EU DRĂGĂLAȘ (iubit, acceptat).
Cuvintele la superlativ sunt foarte nocive pentru auzul fatului sau surorii mai mari. Acordând atenție asupra a cea ce transmitem în mod conștient sau inconștient și de asemenea la calitatea timpului petrecut cu copii noștri, le arătăm cât de importanți sunt pentru noi.
Timp de calitate cu ei = umplere rezervor cu iubire și validare (te văd, știu că îți este greu, sunt aici pentru tine).
Cu căldură,
Mădă
