Probabil că te gândești deja că ai făcut atâtea lucruri pentru a încuraja relația dintre copii tăi și totuși ceva nu merge bine. Copii parcă se transformă ori de câte ori interacționează și tu chiar nu știi ce altceva să mai faci.
Unul dintre darurile valoroase pe care le putem oferi copiilor noștri este dezvoltarea inteligenței emoționale.
Cum îi putem ajuta în acest sens?
Așa cum ne spune și Daniel Goleman: “Viața de familie este prima școală a emoțiilor”. Alături de noi copii învață pentru prima oară despre emoții, iar primii ani de viață sunt foarte importanți. Alegerile noastre influențează direcția în care se dezvoltă această capacitate a lor.
Am pregătit pentru tine 4 aspecte de care să ții cont în viața de zi cu zi:
Cu toate că generația noastră și cele apropiate nouă, nu deținem un vocabular al emoțiilor, nu înseamnă că nu îl putem dobândi acum. Lecturând cărți de specialitate și preocupându-ne să ne dezvoltăm constant vom putea observa în timp că acest limbaj nu ne mai este atât de străin.
Cum faci asta?
- ne obervăm propriile emoții
- le ascultăm și le privim cu interes
- ne conectăm zilnic cu propria persoană
- învățăm să ne punem întrebări
În relația cu fratele sau sora, copii învață de cele mai multe ori pentru prima oară despre emoția de frustrare. Vorbind zilnic cu copii despre ceea ce simt și despre ce nevoie are fiecare membru al familiei, frații devin mai atenți și mai sensibili din punct de vedere emoțional.
Învățându-i să descrie ceea ce au nevoie, în loc să judece sau să critice, găsesc mai ușor un canal de comunicare eficient cu frații sau surorile lor.
De asemenea, copii au nevoie să învețe cum să pună întrebări despre sentimente, dorințe, nevoi și opțiuni: “cum te simți?”, “ai obținut ce voiai?”, “fratele tău a obținut ce voia?”, “cum crezi că s-a simțit?”, “ai face la fel și data viitoare sau ai încerca și altfel?”, “ce crezi că s-ar întâmpla atunci?”.
3.Oferă drept exemplu un comportament sociabil
Modul de relaționare al adulților din jurul lor joacă și el un rol pe cât se poate de important. Maniera în care se raportează aceștia unul altuia în cadrul disputelor și nu numai, vor deveni ulterior modul de raportare al copiilor între ei.
Exersează relaționarea împreună cu partenerul tău și evită scenele de furie în preajma copiilor. Poate fii de folos să stabilești împreună cu partenerul un semn, știut doar de voi, care să te ajute să pui în pauză momentele în care ești pe cale să izbucniți emoțional în preajma copiilor.
Pentru situațiile în care din varii motive nu ai reușit să oferi copiilor un exemplu potrivit de gestionare a emoțiilor, este mare nevoie să le explici acestora ceea ce ai simțit și să recunoști că ți-a fost foarte greu. Copii înțeleg în felul acesta că acel moment nu are neapărat legătură cu ei, ci mai degrabă cu ceea ce simți tu și felul în care le poți “duce” atunci. Totodată în felul acesta presiunea că doar ei nu reușesc scade de pe umerii lor și înțeleg și faptul că de multe ori pot încerca să repare ceea ce “au șifonat”.
4.Explică și oferă modele de relaționare
Câtă vreme copii sunt încă mici sau cel puțin unul dintre ei este mic va fi necesar să mediați și să tot repetați reguli și variante de rezolvare a conflictelor. Veți exersa constant soluții din care toată lumea să aibă de câștigat.
Asta înseamnă că în loc să vă grăbiți și să investigați cine este vinovatul, oferiți alinare copilului sau copiilor supărați/răniți. Continuă prin a face câteva exerciții de respirație împreună cu copii sau ajuta-i să își descarce emoțiile. Dacă starea ta emoțională din acel moment îți permite să te angajezi cu ei într-o conversație calmă și constructivă o poți face. Dacă nu este indicat să aștepți ca toată lumea să fie pregătită emoțional pentru a continua procesul de învățare.
Ajuta-i să “reconstruiască momentul” în mod constructiv punându-și întrebările potrivite și găsind soluții alternative pentru viitor.
În final reamintiți regulile casei dacă este cazul și consecințele naturale ale încălcării acestor reguli.
Este important să înțelegeți că, la fel ca și în cazul deprinderii altor abilități, necesită timp și răbdare.
Este irealist și vei ajunge să pui multă presiune atât pe tine cât și pe copii să îți setezi ca și așteptare ca la vârsta x copii tăi să fie totalmente capabili să gestioneze de fiecare dată situațiile conflictuale apărute între ei.
Ceea ce vei obține în timp prin răbdare și exersare constantă este reducerea numărului de situații în care copii vor avea nevoie de întervenția ta.
Cu căldură,
Mădă
