Presiunea socială este mare și vine din toate părțile. Pornind de la propriile noastre așteptări până la comparațiile cu alte mame și la imaginea de mame “perfecte” creat pe grupurile de suport.

Captive între temerile și lipsa experienței punem multă presiune pe noi și implicit o vărsăm și asupra copiilor.

Adevărul gol goluț este că nu există mamă perfectă. EU nu sunt o mamă perfectă, nici TU nu ești, nici vecina, nici prietena, nici colega, nici cea mai mare “expertă” în parenting.

Și totuși suntem cele mai bune mame pentru copii noștri. Și știți de ce pentru că ne pasă și ne îngrijim de fiecare lacrimă a lor. Pe toate ne unește o imensă iubire pentru copii noștri.

Și eu am țipat la copii mei și eu le-am spus vorbe pe care le-am regretat ulterior și încă o mai fac uneori. Și eu tremur de frică ori de câte ori trebuie să “le dau drumul” și eu ard de nerăbdare să le ofer totul pe tavă și alteori ard de nerăbdare să închid ușa pe partea cealaltă a casei, să pot și eu respira un aer în care nu miroase a copil.

Toate astea nu mă fac o mamă rea, nici pe mine, nici pe tine. Ne fac doar mame și atât. Mame, care învață în timp să fie suficient de bune pentru copii lor.

Ce înseamnă asta în perspectiva mea?

Nu vă este deja străin că eu promovez cu mare bucurie starea de părinte conștient.

Dacă ar fi să pun un egal pentru ce înseamnă să fii o mamă suficient de bun aș spune așa: O mamă care:

• își acceptă greșelile și caută să le repare prin cuvinte, gesturi și dobândire de noi abilități
• acceptă că un om poate învăța cât trăiește și este dispusă să depună efort în acest sens
• învață să pună limite atât copiilor cât și altor adulți semnificativi
• înțelege că trebuie să se îngrijească de sănătatea ei fizică și emoțională mai întâi de toate
• se biciuiește tot mai puțin cu fiecare zi ce trece
• se acceptă pe sine și pe copii pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce i-ar plăcea să fie
• înțelege că uneori este necesar să pună în prim plan nevoile copiilor, la fel de mult cum alte ori este nevoie să le pună pe ale ei
• înțelege că și copii sunt oameni, cu aceleași drepturi și emoții
• înțelege că fiecare dintre noi încearcă să fie cât de bun poate, folosindu-se de resursele pe care le are sau le poate dezvolta

Să mă angajez într-un proces de vindecare interioară și autocunoaștere a fost pentru mine drumul spre a fi un părinte cu conștiință de sine, imperfectă și totuși tot mai mândră cu fiecare răsărit de soare.

Cu căldură,

Mădă